Follow me on Twitter RSS FEED

Importanta perceptiei !

Posted in By M. 0 comments

Ce ne-am face fara amintiri?!Am fi mai saraci spiritual,mai superficiali si poate speriati!Speriati ca nu avem cum sa ne conectam cu noi insine si cu trecutul!
Pot fi amintiri triste,care ne fac sa retraim durerea momentului la fel de acut daca nu am invatat intre timp ca nu se merita sa fie asa!Amintirile triste sunt pentru a evolua interior,pentru a deveni mai puternici si mai inteligenti cand Viata ne da bobarnace...!
Cele frumoase,parca ne-am dori sa le retraim la nesfarsit si mai ales sa le inmultim in prezent si viitor!De fapt asta trebuie sa si facem,sa luam din trecut ceea ce este doar frumos si care ne-a adus multumire si fericire deplina in suflet si cu acel ceva frumos sa pictam in prezent momente si mai deosebite,sa ne cream un viitor mereu vesel si optimist...amintindu-ne cum eram cand experimentam fericirea,linistea si implinirea sufletului!
Pe parcurs,ne mai pierdem cu firea,pentru ca viata e surprinzatoare si ne mai loveste asa,pe nesimtite,insa important este sa fim constienti de moment si sa il contracaram cu energia gandului pozitiv si cu increderea in noi insine!
Ne putem construi fiecare episod al vietii,transformand gandul pozitiv in fapta si atitudine pozitive...si asa,incet,incet,existenta devine ea insasi cum ne-o dorim!
Asa ca,putem transforma o pierdere in speranta regasirii,o tristete si o durere a sufletului si a trupului in putere de a fi dincolo de noi cei apasati si pierduti!
Usor de zis,greu de aplicat,ar zice repede scepticul dar hai sa recunoastem ca puterea gandului pozitiv sta exclusiv in noi,doar noi avem armele sa schimbam perceptia asupra a ceea ce traim zi de zi!
Un gand pozitiv mereu schimba atitudinea si starea !



Despre trecere!

Posted in By M. 2 comments

Nu prea stiu uneori cum sa privesc manifestarile sfarsitului de aici...se poate sa il privim cu incredere ca trecem intr-o alta dimensiune superioara acesteia sau putem,de asemenea,sa ne lasam prada tristetii si sa ne pierdem in neantul despartirii si schimbarii definitive a realitatii pe care am trait-o pana in acel moment!Oamenii de langa noi,se duc pe neasteptate,de cele mai multe ori,ne lasa speriati,singuri in suflete si viata!
Daca il citim pe Cioran,ii dam dreptate in scrierile lui asupra mortii(cei mai pesimisti),daca il citim pe Eliade ii dam si lui dreptate(cei mai pozitivi) ...perceptii diferite asupra aceleeasi idei..de fapt,fiecare dintre noi,nu ar trebui sa tinem cont decat  doar cum percepem noi insine viata si moartea deopotriva,pentru ca atunci cand trecem dincolo suntem singuri,deci oricum am perceput momentul,asa il vom si vedea..important este sa reusim sa percepem trecerea fara a ne pierde in negativism si absurd!O fi ea moartea profund neanteleasa de noi,pentru ca ne sperie,dar nu ar trebui sa uitam ca aici suntem doar trecatori spre un Dincolo mai luminos si mai echilibrat!
Fiecare simte dupa  cum e construit mental si spiritual,dar nu cred ca undeva,ascuns intr-un coltisor,nu avem increderea ca Cel in care credem,ne va intampina si ne va da Pacea pe care aici nu o gasim!
Oamenii se duc,dar se duc si animalutele de langa noi...si eu cred ca,avand un spirit la fel ca al nostru,nu se pierd in marele Neant,ci isi gasesc linistea la fel ca noi,cei umani!
Si sper ca mai sunt multi cei iubitori de animale care imi dau dreptate!Sufletele care aici ne-au adus bucurii si zambete,nu se pierd ci ii vom intalni dupa...!Deci,sa zambim,cand ne gandim la cei dragi pierduti,fie oameni,fie animalute,pentru ca e doar o etapa a Eternitatii,atat!

Poate fi asa ?!Cred ca da!


Bruno,curajos si demn pana la capat...!




M.,luptator si bland cu oamenii,desi unul dintre ei i-a incheiat trecerea pe aici!











Sa regasim in noi bunatatea!

Posted in By M. 0 comments

Ma intreb de multe ori,cum de noi oamenii uitam sa privim la cei de langa,suntem atat de preocupati cu rutina zilelor,incat parca trece viata iar noi nu am trait-o cu adevarat!E o zicere a lui Dalai Lama,lider spiritual al Tibetului,care a primit si premiul Nobel pentru pace-"Fii bun de cate ori se poate.Si intotdeauna se poate."...!!!Si asa e!De ce nu ar fi?Doar suntem lasati cu un scop maret si initiator de evolutie si transcendere dincolo de ce e  profund malefic...si,daca asa este si cu totii o stim inlauntrul nostru,de ce nu am face bine oricand putem !?Da,putem de fiecare data cand situatia ne-o cere!Pentru ca sta in noi puterea de a reactiona prin vorbe si fapte la ce intalnim in cale!Ca e mai usor,ca e mai greu,asta nu putem controla,dar atitudinea o putem !
Pai,daca e asa,de ce exista atata ignoranta langa noi,de ce nu facem Ceva?
Oameni sarmani,ce dorm pe strazi ,ce nu au ce manca cu zilele,care poate odinioara erau ca noi,cu o casa,cu o familie,cu fericire..oameni bolnavi,fie copii,fie maturi,care nu au posibilitati financiare sa devina sanatosi si se lupta cu saracia si sistemul in care traiesc...!Animale chinuite de pe strazi,lovite cu cruzime,alungate si omorate din placere uneori,care nu au nici o sansa daca o mana de oameni nu ar face voluntariat si nu ar i-ar salva prin propriile forte...nu pe toti ii pot salva,dar incearca macar!
Ma inclin in fata oamenilor care lupta pentru o cauza buna,pentru a reda vieti,destine ale oamenilor si animalelor!Dar,din pacate,ce putini suntem noi cei ce iubim animalele sau cei ce putem ajuta pe omul bolnav si sarac de langa noi!
Din experienta,spun ca se poate..poti salva nu un caine ci poate doi,nu o pisica ci poate 6,poti ajuta un om in nevoie cu putinul tau care va conta enorm pentru el si tot asa spre mai mult bine oriunde si oricand pana se aduna Binele si acopera Raul...
Eu zic,cei ce mai credem in a face bine sufletelor de langa noi care au nevoie de sprijin,de dragoste si forta sa unim incercarile noastre,umile si insuficiente in lumea fiecaruia dintre noi,sa devenim o forta care sa schimbe mersul lucrurilor...!
E un principiu in care cred... daca doi lupta pentru bine in toate formele lui,se va alatura al treilea si al patrulea..pana cand se transforma in Forta care misca muntii!
Hai sa iubim animalele,pentru ca sunt lasate aici sa ne fie prieteni si sa ne aduca alinare si zambete,hai sa ajutam cu putin pe cei in suferinta,pentru ca se aduna putinul si devine mult ,hai sa nu uitam ca puterea de a fi bun sta in esenta noastra divina,e acolo...trebuie doar sa o trezim si sa o crestem cu fiecare gest frumos,cuvant si gand curat!






Intorcandu-ma in timp!

Posted in By M. 1 comments

Ma intorc in timp,acum vreo 4 ani si imi amintesc cu tristete cum una din pisicile noastre a venit intr-o dimineata tipand efectiv de durere,cu ochiul ranit si lovita in cap...de catre cine?Un vecin,care nu iubeste animalele,le are  doar pentru a le exploata,ca altfel nu pot sa ma exprim(calul il loveste,cainii saracii urla ,parca vor sa scape din lant)..asta nu stiam atunci,dar s-a dat de gol mult mai tarziu...nu mai conteaza cum...a lovit puiul de pisica,ca era inca pui,in cap,de i-a scos ochiul,asa pur si simplu..De ce?Pentru simplu motiv ca a vrut si putut!De nervi,ca o vedea plimbandu-se prin curtea lui...numai el stie!
Pisica a venit sa ceara ajutor,noroc ca era cineva acasa si a dus-o imediat la veterinar,care a salvat-o,mai putin ochiul;a ramas fara el pentru totdeauna...ne-am temut,ni s-au intristat sufletele ca nu isi va reveni..am avut grija de ea cand plangea de durere,dupa operatie,cand nu stia ce i se intamplase,cand nu intelegea de ce nu vede ca inainte...dar,a trecut,greu,cu suferinta ..am acceptat ca va fi de acum incolo un mic pirat negru ca pamantul , dar al nostru..trist este ca era pui cand i s-a intamplat nenorocirea si a trebui sa invete sa vada lumea doar cu un ochi,sa se adapteze la alte perceptii ale lumii ce o inconjura...la inceput era timida,nu mai pleca nicaieri,statea doar pe langa noi..dar,nu stiu de unde a regasit increderea in oameni si viata,dar a gasit-o si a devenit si mai curajoasa decat inainte...anii au trecut,si-a revenit si acum nici nu realizezi ca ea este pisica cu un ochi ,se comporta la fel,face nazbatii la fel,singura diferenta este ca e mai vigilenta cu strainii si pe cei care ii simte ca nu iubesc animalele,ii ocoleste...stiti cum e cu animalutele,ei simt undeva nestiut de noi oamenii,daca o persoana iubeste animalele sau nu..percep energia gandurilor si gesturilor simple!
Stiu,sunt mii de animale chinuite ...as vrea sa ii pot ajuta pe toti dar nu am puterea asta,dar prin povestea pisicilor si cateilor salvati in diferite moduri,incerc sa arat o lume a animalelor pe care atat de putini o accepta...suntem prea putini cei ce iubesc si respecta animalele si ma intreb de ce un om,in aparenta bun,ar lovi cu cruzime un animal nevinovat doar pentru ca este si el acolo in lumea lui!
Raspuns la intrebarea asta nu am gasit si nu cred ca voi gasi prea curand...vedem cu totii ce se petrece in ziua de astazi in Romania cu acesti caini comunitari,care traiesc parca intr-un Auschwitz al animalelor...speram sa se trezeasca bunatatea din noi si sa lupte !Ca de fapt noi uitam mereu ca am fost lasati sa fim buni!
Pisica cu un ochi,alintata de noi Piratel,e acum mare,are deja peste 4 ani ,e jucausa,inca mai iubeste oamenii ..doar cei buni...a uitat ca e altfel si se bucura cu noi de viata si natura,de anotimpuri si fratii ei..ehee,dar e si o alintata de catre ei,o vad diferita si o apara,e o mica lady..fain sa vezi comportamentul lor in lumea pisiceasca!
Hai sa iubim aceste fiinte deosebite,care ne fac viata mai vesela si care ne iubesc fara a cere ceva in schimb!Sau macar sa invatam ceva observandu-le si acceptandu-le ca fiind lasate de Creator cu un scop!

Atunci...

Acum...!






Amintindu-mi de copilarie!

Posted in By M. 0 comments

Cand am deschis pagina de facebook,am dat peste postarea zilnica a unui prozator si scenarist cunoscut,pe care eu personal,il apreciez mult.L-am si intalnit,m-a fascinat cat de frumos povesteste,te transpune in lumea lui...mi-aduc aminte ca il ascultam cu totii,intr-o seara frumoasa de vara,afara,pe terasa,in atmosfera aceea faina de sfarsit de canicula a zilei,cum povestea despre copilaria lui la tara,de intamplari amuzante petrecute si despre multe altele...mi-a ramas in minte episodul acela,pentru ca m-a facut curioasa cum scrie in cartile sale...pe atunci,nu stiu daca publicase primul sau roman,am inceput sa ii urmaresc blogul...si am ramas un cititor fidel al scrisului lui original!
Cum spuneam,am citit ce postase pe net si mi-am amintit de episodul acesta si de mine ,copil...la tara ! Percepeam viata la bunici in lunile de vacanta, asa cum e captata in versurile lui Blaga-Sufletul satului-Copilo,pune-ti mainile pe genunchii mei.
Eu cred ca vesnicia s-a nascut la sat.
Aici orice gand e mai incet,
si inima-ti zvacneste mai rar,
ca si cum nu ti-ar bate in piept,
ci adanc in pamant undeva. 
Aici se vindeca setea de mantuire
si daca ti-ai sangerat picioarele
te asezi pe un podmol de lut.


Uite,e seara.
Sufletul satului falfaie pe langa noi,
ca un miros sfios de iarba taiata,
ca o cadere de fum din stresini de paie,
ca un joc de iezi pe morminte inalte.
Exact asa , percepeam si eu viata si atmosfera din satul bunicilor,era mai calma ,mai poetica fata de zbuciumul si nelinistea orasului ! Amintirile mi se opresc la zilele de vara,cu ploile calde,cand ne balaceam cu picioarele  in apa de pe drum,la senzatia aceea faina de a merge cu talpile goale prin praful pana la glezna,in zilele toride ale verii,la nucul majestuos din vie, care ne proteja de soarele prea puternic al amiezii,unde stateam si visam , privind la cerul de un albastru pur si senin...erau zile magice de copii fara griji,cu rasete si jocuri haioase si cu oboseala aceea placuta,la sfarsit de zi,care iti dadea un somn profund plin de vise frumoase !
Bunicul,era un om bun dar cam aspru in vorba si ma cam speria...el era cu treaba,cu a fi mai linstiti in manifestari de copii...mie mi se parea nasol rau,mereu sa fim supravegheati,cand e joaca,ce si cand sa facem...cand ma suparam pe el,ca ne dadacea si ne dadea sarcini pentru fiecare,printre orele de harjoneala , le scriam alor mei scrisori imaginare sa vina sa ma ia mai repede acasa,ca nu mai vreau sa stau la tara,in vacanta..bineanteles ,ca nu veneau,ca nu le trimitea nimeni o scrisoare adevarata iar eu ramaneam cu amaraciunea mea de copil,cumva asuprit!Peste ani,cand el intre timp s-a stins,dupa o boala tare pacatoasa,care l-a secat de energie,mi-am dat seama ca il vedeam ,prin ochii de copil,distorsionat,pe cand el ne insufla niste valori si ne invata,prin exemple, cum sa fim mai ponderati,responsabili ...le echilibra el pe toate,de fapt...dar,cum se intampla de multe ori,ca si copii percepem lumea tare diferit,majoritatea celor maturi de langa noi nu ne inteleg,ne razvratim,luptam sa evadam dintre ei,dar cand crestem si dam nas in nas cu viata,asa cum e ea,cruda de cele mai multe ori,te uiti in urma si realizezi ca ,aveau si ei dreptate,mai stiau si cei mari cate ceva bun ...bunicii mei,au fost oameni care mi-au insuflat energie de a trai frumos,de a iubi natura,de ma bucura de viata..asa,prin felul lor simplu de a trai,de a munci...si asta zic,sa nu ii uitam niciodata , nici pe ei si nici copilaria aceea frumoasa traita cu ei , pentru ca daca ii pastram ca o amprenta in suflet,energia lor va ramane in eternitate...!
Asa este cu cei ce ii iubim,raman cu noi mai mult sau din pacate,mai putin,dar nu trebuie sa ne pierdem in tragedia lipsei lor materiale,pentru ca de fapt energia lor nu dispare,ramane mereu in suflete si dincolo de materia lumii de aici!
Amintirile copilariei sa nu le pierdem cu trecerea spre maturitate si mai ales sa ni le reactivam,cand maturi fiind,avem griji si tristeti; ca e bine,ca atunci cand ii avem pe cei de langa noi,sa ne amintim mai des ca se pot duce intr-o clipa  si apoi am putea regreta ca nu am spus mai multe,nu am facut destule..regretele nu prea isi mai au rostul dupa,prin simplul motiv ca nu au nici un efect benefic,asa ca hai sa fim mai atenti la ce avem printre amintirile frumoase de copii ,cine ne iubeste cu adevarat si cui ii pasa de noi , aici si acum !





Provocarea de a manca altfel!

Posted in By M. 0 comments

Una din provocarile pe care le-am avut,cand am renuntat complet la carne,a fost sa incep sa caut si sa si pregatesc retete pe care nu ma gandisem vreodata sa le realizez.Stiam ca,trecerea la un astfel de regim,imi va da batai de cap,la inceput,pentru ca ti se pare ca nu stii de unde sa incepi si cu ce...!Multe informatii despre ingrediente,beneficiile lor le stiam,aflandu-le de-alungul timpului,prin lecturile de zi cu zi...Provocarea era sa le si folosesc cu intelepciune!Usor de imaginat,greu de realizat!
Dar,m-am gandit,ca pot experimenta gusturi si mancaruri pe care nu le stiam si nu are de ce sa ma sperie,dimpotriva sa imi dea si mai mare incredere ca voi reusi!Asa ca,le-am luat pe rand,sa le incerc gustul si sa imi dau seama ce imi place mai mult si ce as dori sa mananc din nou.Am descoperit ca nautul are un gust aromat,in chiftelele falafel,iti da o satietate neantalnita daca il pui in salate ,alaturi de avocado si condimente;meiul e mai bun decat orezul,cel putin pentru mine , e si mai bun in chiftele la cuptor;lintea verde are un gust super fin in chiftelele cu morcovi ,verdeturi si seminte de susan ,iar ca si pateu pare mai usoara decat fasolea;avocado e dulce in salatele de primavara,iar combinat cu mult patrunjel e si mai bun,vlastarii de floarea-soarelui au parca toata dulceata semintelor in ei..si tot asa,lista parca nu se mai sfarseste..Tot ce relatez,e strict ce am simtit si simt eu ca si gust,altcineva percepe acelasi aliment diferit,asta din cauza ca pentru fiecare gusturile au intensitate diferita!
Zilele au trecut una si una,deveneau luni si astfel,am realizat ca a devenit o normalitate sa prepar si retete total diferite de ceea ce stiam,ca imi face o mai mare placere sa stau cateva ore in bucatarie,depinde de ce doream sa prepar si ca experimentarea combinatiilor de ingrediente diverse e chiar datatoare de incredere ! Acum ,dupa ceva timp,imi dau seama ca tot ce ai nevoie este SA VREI sa incerci ,atat.Daca cumperi mai mult din piata,esti mai atent la ce cumperi din marile magazine alimentare,descoperi locuri de unde poti achizitiona ingrediente de calitate si cat mai diversificate(chiar si on-line),ajungi sa stii ce si unde gasesti la un pret accesibil , unde e mai bio!
Concluzia este ca , merita sa incerci si sa iti dai o sansa , pentru ca din momentul ce ai hotarat sa devii vegetarian , poti inlocui carnea cu mii de alte alternative , mai sanatoase , tot ce trebuie este sa le experimentezi si sa fii inventiv.Ai la indemana bloguri specifice,reviste ,carti...in lumea in care traim,nu ne putem plange ca nu avem acces la informatie de calitate,daca stim unde sa o cautam!




Mai departe,cu povestioarele...

Posted in By M. 0 comments

Mergand,mai departe cu a prezenta si celelalte sufletele frumoase din viata mea,voi povesti despre Pisuca-are 9 ani deja,desi pare de vreo 2,asa de nauca,salbatica si jucausa e uneori,intrecandu-i in energie pe aia mai micii ...a ajuns la noi,din dragoste pentru pisici si pentru ca ,la vremea schimbarii ne-am dorit o pisica..si a fost aleasa ea,dintre vreo cativa fratiori,era cea mai neagra,asa mi s-a zis!
Am crezut ca nu se va adapta,dar a trecut repede peste noutatea locului si apoi nu o mai opreai din joaca si dragalasenie...a devenit ea stapana,atunci ,ca si acum,face ce vrea  si este lasata pentru ca e cuminte si nu necajeste pe nimeni,poate doar cu mieunatul si moftureala ca vrea granuleeeee....!Are norocul,fata de altii,sa aiba mancare si un loc la care vine mereu sa se incalzeazca si sa fie iubita!Putinii vecini,ce iubesc animalele,o cunosc..i-au dat ei alte nume, nu stiau cum sa o strige,o vedem cum se plimba agale in curtea alaturata parca e la ea acasa...desi,credeam ca in salbaticia ei(ca e asa putin mai "felina"..!)nu va avea grija de puii ei,cand ii va avea..nu a fost asa deloc,i-a crescut cu severitate,chiar, a devenit si o mama adoptiva ca asa a dorit ea,banuiesc pentru ca are un alt sufletel..asa l-a crescut pe Norut ,despre care am vorbit...
Are lumea ei,cu tabieturi ca ale noastre,cu furii si lancezeli ,in functie de zile,dar e a noastra,va fi si dupa alti 9 ani speram..ea este mica noastra Negruta ,care ne-a luminat casa austera din primele luni ale mutarii la curte...o iubim ,pentru toti pisoii necajiti de pe strada ..!Cineva imi spunea,ca pisicile raman intr-un loc pentru ca acolo gasesc mancare,dar dupa ani de convietuire cu pisici,realizez ca nu se aplica afirmatia ,pentru ca ai nostri raman cu noi si sunt tristi cand ne vad plecand ,sunt atat de legati de casa si oamenii din ea,ca sufera la propriu..o fi,din cauza ,ca noi,iubindu-i ,au simtit asta si asa isi arata ei dragostea...sunt fiinte ,diferite ca si oamenii,cu defecte si calitati si mai ales au un suflet cu atata energie pozitiva de daruit ,incat mi se pare o prostie sa nu ii iubim,neconditionat ca si ei pe noi!



Muzica si energia ce o emana...

Posted in By M. 0 comments

Cand ascultam muzica ,pentru unii e relaxare,pentru altii e euforie,altora le da aripi si tot asa mai departe...Eu,personal,am trecut prin mai multe etape,de la muzica pop a anilor 80' la cea a anilor 90',la muzica simfonica speciala si terapeutica ,la cea rock-pop pana la cea de meditatie ayurvedica...acum,la peste 30 ani,raman convinsa ca mi-am dat seama ce ma ajuta cu adevarat sa ma pozitiveze ca si muzica:cea clasica,care ascultata si dupa 50 ani,are aceeasi energie si acelasi mesaj ca si cand a fost creata cu o zi inainte...asa ca Mickael Jackson  ramane undeva muzica rebela a anilor liceului si se propaga pana azi,melodiile lui le ascult si acum cu zambetul si bucuria in suflet,apoi Beethoven,Vivaldi,Bach,Ceaikovski,Rahmaninov cu ale lor simfonii pentru pian,vioara,balete ...si mai nou DNB-ul(drum and base music),cel mai calm si profund ca sunete,ma incanta!!!Seba,Blu Mar Ten,Robert Manos,Instramental...si inca cred ca mai am de descoperit planuri de energii in aceste domenii ale muzicii clasice si de base,incat imi doresc sa pot trai ani multi numai pentru a putea audia pe niste boxe de calitate,muzica aceasta care parca nu are sfarsit si cei ce o creaza inca,parca apartin unei alte dimensiuni..!.Pe nimeni,mai putin cei ce ma iubesc nu ii va interesa ce muzica ascult eu,dar ce vreau sa punctez este ca muzica,daca stim sa o ascultam pe cea de calitate,poate sa iti vindece rani,stari de tristete si sa iti deschida lungimi mentale capabile sa nasca solutii si energii pline de substanta creatoare..asa ca,let's hear some music who can heal our soul and mind!

http://www.youtube.com/watch?v=U_YXURjrs_E




Aventura de a fi vegetarian...

Posted in By M. 0 comments

Da,este o aventura,una benefica si care iti schimba viata definitv,pe plan mental,fizic si spiritual!Procesul de schimbare e la unii mai lent,la altii mai evident,depinde de organism si de ceea ce schimbi efectiv in alimentatie.Aventura mea a inceput acum mai multi ani,de fapt,desi,sa renunt definitiv la carne de abia un an implinit.De mic copil,am urat efectiv modul crud de a fi ucise animalele care deveneau hrana in farfurie..la bunici,vedeam asta mai des,era o normalitate,oricum ziua in care,din intamplare am dat peste bunicul meu,care jupuia,efectiv un miel,recent taiat,a fost ca un declick..nu cred ca voi scapa de imaginea aceea vreodata...asa gandeau cei crescuti la tara,animalele,ai grija de ele si le si mananci ca asa e de cand lumea...nu ii condamn(bunicul nu mai e,dumnezeu sa il ierte)!Ideea este ca..imagini,evenimente,ceea ce vedeam in jur,crescand...nu prea le-am luat eu de bune,ca asa e de cand lumea..mi se pare o tampenie sincer,evolutiv ar trebui sa privim altfel ce ne inconjoara!
Pe parcurs,am devenit un copil si un adolescent si apoi un om matur,atipic:comentam,ceream explicatii,refuzam sa mananc aia si aia...la carne de porc am renuntat cred ca din copilarie,nu mi-a placut niciodata,la cea de vita,mai tarziu...cand am inceput sa locuiesc singura si imi alegeam cumva doar eu ce mananc..parintii nu m-au obligat nicicand sa mananc ce nu vreau,dar stiti cum e,ti se expun pareri,tu inca nu cunosti destule,dar cand incepi sa judeci tu singur,sa cauti raspunsuri ,sa te observi..alegi  altceva decat ce ti s-a aratat de-a lungul anilor!
Si ani dupa,mancam doar pui ,ma consolam ,mintindu-ma de fapt,ca puiul a fost crescut la tara,ca.....niciodata nu m-am impacat cu gandul asta..pana,venind in contact mai mult cu alte notiuni de medicina indiana,observandu-ma cum ma simt cand mananc carne sau cand mananc fructe..incet,incet,am vazut si simtit organic diferentele:energia carnii e nula,a fructelor,legumelor exista...o simti in gust,in celule..o explicatie poate pentru unii bizara,dar asa am simtit-o eu...!
Vazusem si multe documentare despre cum se cresc animalele pentru consum si mi s-a intarit convingerea ca ce simt eu e bine,nu conteaza ca majoritatea face si traieste altfel...si progresiv am renuntat si la carne de pui,pana in ziua cand pur si simplu nu am mai vrut sa renunt progresiv ci definitiv..si asa a fost..era Craciun...nimeni nu intelegea cum eu de Craciun nu mai mananc nimic "bun"...chiar eram compatimita si ai mei se ingrijorau ca ce voi manca..si asa nu sunt prea sanatoasa,cum voi reusi...pe cand eu,ma simteam pur si simplu eliberata de ceva care ma lega ca un bulgare imens..ca o energie neagra care te apasa si nu poti lupta cu ea...zilele au trecut,apoi lunile..am inceput sa stau mai des in bucatarie,sa experimentez retete diverse cu alimente pe care nu le incercasem pana atunci ,pentru ca nu mi-am oprit atentia asupra lor..de fapt,alternativele carnii sunt asa de multe,incat am senzatia ca nu am eu timp sa le incerc pe toate...am descoperit nautul,meiul,lintea,avocado-ul..si inca experimentez retete,combinatii care parca nu se mai sfarsesc..e o bucurie sa vezi ce gust poate avea mancarea,cat de usoare sunt legumele la gratar,chiftelele de naut si condimente,pateul de linte,salata cu avocado si germeni de floarea-soarelui si lista continua...
Fiecare organism reactioneaza diferit la schimbarea regimului alimentar,asa ca e bine si sa renunti progresiv,incat sa te obisnuiesti,mai ales daca o viata ai consumat carne zilnic...apoi,sa vrei sa cunosti altenativele,sa nu te opresti doar la branzeturi,lactate si soia...cautand,citind,afli multe despre care nu aveai habar...
Daca citesti "Studiul China"a lui T.Colin Campbell ,intelegi multe stiintific si poti alege intelept.Una din sutele de  carti care te pot motiva,daca nu ai deja o motivatie de alta natura!Cum ar fi,ca, daca mananci carne,pentru ca tu sa te hranesti,moare un animal...si moare ucis,in chinuri,terorizat..asta e realitatea:carnea care o vedem in marile magazine,vine din acelasi loc...dintr-un abator,de la ferma...dar ma intreb,cand cumparam ceva ne gandim oare de unde vine mancarea aceasta?Cati dintre noi,mai au timp sa se gandeasca la acest aspect?
In fine,motivatia mea  a fost in primul rand ca nu am vrut sa mai fiu partasa la ucidea unor animale,pentru a ma hrani...apoi,sa imi regasesc sanatatea prin hrana,cum e mai natural asa-fiiind de profesie farmacist,am invatat de-a lungul anilor ca medicamentele trebuie sa le folosesti cat mai putin sau deloc ,nu sa devina ceva normal,natural e sa fim sanatosi prin ceea ce mancam..de acolo porneste totul,alaturi de gandire pozitiva si o viata in echilibru.Nu poti fi sanatos daca nu ai echilibru pe toate planurile,iar alimentatia e un plan decisiv.Asta e dovedit de milenii!
Incet,incet,am renuntat si la tot ce presupune folosirea de produse de ingrijire care au fost testate pe animale.Fara sa vreau ,am ajuns sa nu mai folosesc ceva ,fie el cat de scump ar fi si cata reclama i se face,mi-e de-ajuns sa aflu ca acea companie testeaza inca pe animale ca renunt la el.Realitatea  animalelor folosite drept experiment,o am din facultate,la laboratoarele de farmacologie,ni se cerea,pentru nota,ca si examen ,sa le facem diverse experimente iepurasilor,soriceilor..eu am luat tot timpul 2 sau 3 pentru ca refuzam sa particip..un aspect nasol din perioada aceea...cam asta e stiinta,stiu..nu poti scoate pe piata medicamentele daca nu le testezi intai pe animale...cel putin asa se crede..nu cunoastem noi,astia mici,toate cate se ascund in spatele companiilor mari ..intru in alte detalii,care nu isi au rostul aici...
Unii ma catalogheaza ca un om exclusivist,altii ma considera cam ciudata ,mai ales cand le vorbesc despre animale si imi sustin ideea ca nu trebuie sa fie ucise pentru hrana...dar,sincer,i don't give a ..penny...pe ce cred oamenii,nu ei traiesc in locul meu...oricum,mereu imi voi sustine ideile si voi reactiona ..in lumea asta sunt popoare la care viata condusa dupa astfel de principii e normala...
Inca,in Romania ,esti blamat ca nu faci si nu zici ca si "lumea"...in cazurile concrete nu e chiar asa..cumva esti dat de o parte..
Parintii m-au inteles pana la urma,nu ma judeca...si chiar daca ei au alta alimentatie,mi-o respecta si pe a mea..le multumesc pentru asta.La fel si prietenii mei cei mai buni..tin cont de asta mereu..le multumesc si lor...
Iar,partenerul de viata mi-a impartasit schimbarea cu bucurie,alegand,fara nici o interventie din partea mea,sa devina vegetarian..si am ajuns sa afirm ca a deveni vegetarian este una din cele mai importante si binefacatoare alegeri ale vietii mele..regret doar ca nu am facut schimbarea asta mai devreme,atat!
E o aventura faina si sper,din toata inima,ca toti mai multi in jur sa decida,percepand viata si din alte unghiuri,sa nu mai fie partasi la durere,la a fi mai sanatori si fericiti cu ei insisi!Afirm toate acestea convinsa fiind de schimbarile pozitive pe care le-am simtit si le simt pe propria viata!





:


Energia...

Posted in By M. 0 comments

Am descoperit,prin intermediul unei prietene dragi,psihologia cuantica..m-a facut sa imi pun intrebari,multe si provocatoare despre mintea si sufletul nostru..inca,caut raspunsuri,dar momentan,doream sa bifez o interesanta teorie ,desprinsa din tot ce citesc despre acest subiect oarecum nou pentru mine:de ce,noi,oamenii,uitam mereu ca,de fapt trebuie sa lucram cu ENERGIA proprie,care e acolo,in interior,pulseaza clipa de clipa?!Nu trebuie decat sa o constientizam si sa o folosim pentru propria vindecare, pentru evolutia spirituala si mentala in aceasta lume.Despre acea ENERGIE ,am luat contact la cursurile de Ayurveda,acum multi ani,ma refer ca mi s-a vorbit despre ea,mai pe inteles si mai logic...de fapt,natura ne ajuta mereu sa gasim raspunsuri la ce intrebari avem legate de viata,evolutie,vindecare..iar inceputul este gestionarea energiei interioare ,constient,progresiv,natural si vindecator.
Despre Ayurveda sunt atat de multe de spus..eu voi vorbi despre aceasta stiinta doar prin filtrul meu propriu si din perspectiva impactului avut asupra-mi .Un domeniu vast,vechi,drag mie,pentru ca se bazeaza pe puterea vindecatoare a plantelor ,mintii si spiritului.
La intamplare,as alege acum tehica de interiorizare si constientizare a eu-lui,Mauna se numeste in Ayurveda-practicarea tacerii o perioada mai scurta sau mai lunga de timp,in momente diferite ele zilei...in care ,prin tacere,devenim doar observatori,ai lumii ce ne inconjoara dar,mai ales a  lumii interioare..la inceput,vorbind din experienta,e cumva ciudat sa taci "obligat",e chiar greu,dar avand rabdare si vointa,pe zi ce trece,in acele minute cand nu iti mai pierzi energia prin vorbe,uneori inutile,observi ca ea devine mai plina de forta si mai evidenta acolo in inima ta...devii ,dupa vreo 3 zile de practica,mai linistit,mai calm,mai senin in gandire,rabdator cu tine insuti si cu ceilalti...o poti practica o saptamana macar si periodic sa o repeti ca un refresh dat mintii si gandirii...
Daca ,privim animalutele din jurul nostru,observam ca ele stiu ,natural,sa isi gaseasca o cale de echilibrare,daca sunt lasate sa fie ele insele sau daca traiesc intr-un mediu normal.Pisicile,mai ales...cum pot ele sa se relaxeze instantaneu si sa isi conserve energia pentru ceva ce merita...!!!



Posted in By M. 0 comments

Eu sunt Norut!Un pisoi colorat ca norii,care am fost abandonat si ratacit fiind ,m-au gasit niste oameni mai buni si am ramas cu ei..!Am deja 7 ani si viata mea e o continua fericire...nu prea seman eu cu ai mei ,pentru ca nu am avut o mama sa ma invete toate cele pisicesti,dar am avut-o pe Pisa,o fetita mai matura decat mine,care mi-a fost mama cum a vrut ea:m-a invatat sa ma apar,sa ma urc in copaci,sa ..fiu cat de cat motanel..si ii multumesc mereu pentru asta..pe ea niciodata nu o bat,nu o supar ,pentru ca va ramane una din mamicile mele..a,sunt cam bataus,cand am chef de cearta si cam miaunel,pentru ca imi place sa vorbesc mereu,fie sa cer de mancare,fie sa spun ce ma doare...important este ca oamenii-parinti pe care ii am ma asculta si imi vorbesc mereu...si ii iubesc mult pentru ca si ei ma iubesc neconditionat,desi sunt cam nesuferit uneori!




 Urmeaza prezentarea celolalti pisici si catei din viata noastra...dar,pe rand...ideea principala este ca,prin aceste mici povesti,vreau sa arat celor ce pot intelege,ca animalele sunt mult prea sincere,iubitoare si cu suflet bland pentru unii oameni din dimensiunea asta lumeasca!Daca ar cunoaste toti viata lor,mai atent,si-ar cobori privirea si atentia mai mult catre ele,ar vedea ca pisicile,cateii(vorbesc acum doar de animalele de companie cele mai cunoscute)pot comunica cu tine,pot intelege mai multe decat crezi,pot si reusesc sa iti lumineze viata de zi cu zi,sa iti lumineze gandurile negre si tristetile ce te anima uneori ..si pot face multe,pe care nu te astepti sa le intalnesti la aceste suflete frumoase...numai sa ne dorim sa iubim aceste fiinte,sa fim mai putin egoisti si am putea schimba multe in jurul nostru:nu ar mai fi cruzime gratuita asupra animalelor de pe strazi,ajunse acolo tot din vina noastra,nu ar mai fi teroare in ochii cateilor prinsi de hingheri si ucisi ,cu placere chiar,in numele unei legi idioate ca si cei ce au creat-o asa...!


Posted in By M. 0 comments

Sara privea azi pe fereastra cum a venit toamna,cum zboara frunzele luate de vant,cum se bucura pasarile de ultimele zile de caldura...lumea ei e altfel fata de a celorlalti prieteni asemeni ei,pentru ca are doar casa toata si pe noi...dar,este fericita,mult mai fericita decat atunci cand se ascundea printre copaci si se ferea de caini si oameni fara suflet...dar,astea au fost demult si ea a uitat ...pentru ca acum iubeste 4 oameni,5 pisici si lumea vazuta prin ferestre si din bratele celor ce o iubesc si o vor iubi mereu...!
Acum nu mai are de ce sa se teama,sa caute ceva hrana sau sa se ascunda in noapte,pentru ca traieste altfel,de fapt traieste normal!Ca o pisica...!




PEACE

PEACE
Design by: WPYAG
Blogger Template by Anshul | Funny Pictures.